Scoşi din cotidian preţ de o după-amiază
Vineri, pe 24 iunie, românii au serbat în toată lumea Ziua Iei. Au fost câteva astfel de evenimente organizate şi în Argeş, iar eu am ales să particip la unul micuţ, dar foarte interesant şi original – aş putea spune. Voi încerca să nu vă ameţesc cu prea multe cuvinte şi voi lăsa imaginile să vă povestească mai bine.
Dar nu pot să nu vă spun că, în general, sunt o mare iubitoare a inserţiilor folclorice în arta modernă – fie ea artă plastică, muzicală, culinară sau de orice alt fel. Îmi place tradiţionalul cu toată încărcătura ce o poartă: înţelepciune, natural, zeitate sau doar… clasic. Ador motivele folclorice din toată lumea asta mare, frumoasă şi creativă. Culorile vii ale artei peruare sau lait motivele monocrome ale ungurilor sau complementarismul ruşilor, grafismul plastic al artei germane sau chiar bogăţia imensă a artei indiene consacrate.
Dar cel mai aproape de suflet îmi este arta folclorică românească. Pentru că-i aud cel mai bine glasul şi pentru că foloseşte culori răsărite din pământul acesta. Iar evenimentul de care vă vorbeam a fost organizat de oameni care apreciază imens această artă străbună.
De ce a fost inedit? Pentru că cei care au pus la cale această întâmplare au fost cei din spatele florăriei Chapeau. Nu o instituţie, nu o organizaţie, o florărie. Nu au fost doar fete frumoase şi costume populare. Au fost oameni dintre noi, obişnuiţi şi puţin temători, vecini şi colegi scoşi din cotidian preţ de o după-amiază. Au fost coroniţe de flori evocatoare pe frunţi zâmbitoare, încruntate, umede (de la ploaie), fermecătoare chiar. Au fost dansatori de joc popular. Iar cadrul – unul de-a dreptul pitoresc. Schitul Florica. Piatră istorică şi codru veşnic. Iar măicuţele au fost grozav de ospitaliere şi surâzătoare.
Eu m-am simţit foarte bine. Mi-a plăcut. A fost ca o mică aventură artistică. Şi sper mult să vă bucure şi pe voi imaginile selectate de mine. Bucurați-vă!
