„Ce faci, frumoaso?” – conversaţii despre flori

Nu mă mai satur câteodată să-mi laud familia talentată şi iscusită. Fiecare cu darurile sale, fiecare cu arta sa, care mai de care mai mare iubitor de estetic, de creaţie şi de viaţă.

Priveam zilele trecute la multele ghivece cu flori ce-mi încadrează balconul şi încercam să-mi aduc aminte când am udat oare ultima dată plantele sau când am avut grija lor. Şi simţind se pare tristeţea şi suspinul florilor, mi-am dat seama că am mare nevoie să mă sfătuiesc în această privinţă cu Silvia, una dintre surorile mele. Ea este foarte pasionată de plante, flori, natură, culori… Locuieşte în Milano şi are pe propriul balcon o grădină absolut superbă.

Cum ştiu că astfel de sfaturi nu-mi folosesc doar mie (că doar nu sunt singura zăpăucă ce uită să-şi îngrijească plantele), m-am gândit să transform discuţia noastră într-un dialog pe blog, pentru folosul tuturor. Vreau să vă spun că ea nu este o profesionistă în acest domeniu, dar această pasiune a ei pentru tot ce este verde şi viu parcă răsare din fiecare cuvânt. Răspunsurile ei mi-au plăcut într-atât de mult, încât am sfătuit-o să-şi facă propriul blog. Şi iată:

De ce primăvara?

Primavăra plantele încep să se dezvolte mai mult, apar frunzuliţe noi şi boboci de flori. Se trezesc la viaţă imediat ce simt sărutul razelor de soare. Dacă nu le curăţăm de frunze şi ramuri uscate sau de paraziţi, riscăm să moară întreaga plantă, nu doar împiedicăm mugurii noi să iasă.

Ce înseamnă sau ce cuprinde o „curăţenie de primăvară” a plantelor? Care sunt paşii acestei curăţenii?

Trebuie luat fiecare vas în parte, curăţat de frunze şi ramuri uscate, eventual de păduchi, deşi iarna e mai mic riscul de dăunători; de obicei aceştia atacă primăvara sau vara când planta e mai bună, dar şi mai delicată. Iarna există mai mult riscul mucegaiului şi chiar al putrezirii întregii plante, din cauza umidităţii excesive sau al curenţilor de aer rece.

Apoi sunt cele care au nevoie de schimbul terenului (pământului) sau, dacă vasul este mai mare, doar de adăugarea unui strat nou deasupra. Poate ai observat cum pare ca plantele „mănâncă” pământ, cum scade vizibil înălţimea acestuia. De aceea trebuie adăugat mereu pământ nou în stratul superior şi, desigur, pentru că cel vechi este deja lipsit de nutrienţii necesari hrănirii plantelor.

La final, eu le fac un duş cu apă nu foarte rece, în cadă, dar asta numai dacă avem zile însorite afară. Dacă este deja umezeală (ploaie) în aer, este mai bine să mai aşteptăm cu duşul pentru că toată apa aceasta de la baie trebuie să se şi usuce. Dar, dacă este deja umed aerul, riscăm să creăm mucegai şi să omorâm planta.

Dacă trebuie să schimbăm vasul, glastrele utilizate trebuie să fie curăţate bine cu apă şi clor sau alt dezinfectant pentru că pot avea pe ele ouă de insecte sau alte bacterii de la o altă plantă.

Apoi le punem pe fiecare în zona specifică, de exemplu sunt muşcatele sau alte flori, care preferă soarele direct. Sau sunt cele care preferă zone de umbră sau semiumbră.

Ce se întâmplă totuşi dacă uit să ud florile şi ce pot face când se întâmplă acest lucru?

Dacă uiţi să le uzi?? Păi cum să uiţi? Dacă ai un copil uiţi să-i dai apă să bea? Nu, hai să zicem, dacă se întâmplă ceva şi nu suntem acasă, suntem în imposibilitatea de a da apă dragelor noastre… Din păcate, sunt plante care nu rezistă şi nu se mai pot salva, dar putem încerca să punem vasul principal în altul un pic mai mare cu apă şi dimineaţa să avem surpriza ca plăntuţa noastră să învie miraculos după ce rădăcinile sale au tras toată apa din vasul de dedesubt.

Ce se întâmplă dacă ud prea mult florile?

…Şi, desigur, nu le mai udăm până ce pământul nu se usucă complet. Este foarte utilă udarea prin  pulverizare, cu apă necalcaroasă (apă de ploaie sau de băut), chiar în fiecare zi. Astfel creăm mediul tropical din care provin majoritatea plantelor de casa şi, în plus, împiedicăm apariţia diverşilor dăunători (păduchii roşii) care nu suportă apa… Atenţie să nu pulverizăm apă pe flori, pe plantele cu frunze poroase sau pe plante grase (cactuşi). Acestea conţin deja apă în frunze şi riscăm să putrezească. E de preferat udarea pământului.

Tu vorbeşti cu florile? Ce le spui?

Sigur că vorbesc. Este foarte bine să le vorbim, ele adoră să fie băgate în seamă. Şi ele au nevoie de „Bună dimineaţa!” sau „Ce faci, frumoaso?”, „ Cine sau ce te supără?”, „Ţi-e sete?”. Dacă veţi vorbi cu ele, vă garantez că vă vor răsplăti cu înfloriri superbe, flori unice, pline de iubire.

Care este secretul tău în a avea aşa o grădină colorată şi frumoasă?

Secret? Nu este niciun secret, este doar iubire. Eu le consider copiii mei şi nu există zi să uit de ele, chiar dacă sunt foarte obosită şi stresată (că aşa e viaţa…). Ele îmi dau puterea şi energia lor. Asta este cel mai important, să le iubim, să le dăm ceea ce au nevoie (apă, lumină) şi să nu uităm să le privim cu mare atenţie, pentru că le putem găsi, după o singură zi de neatenţie, mâncate complet de vre-o larvă sau alte insecte.

Ca ultim sfat… Cine nu are timp să se ocupe de plante, este de preferat să-şi ia doar din cele grase (gen cactuşi), deoarece necesită foarte puţină îngrijire, puţină apă, nu le atacă paraziţii, suportă soarele puternic… Sunt cele mai rezistente.

Dacă v-au plăcut la fel de mult ca şi mie cuvintele Silviei puteţi citi mai multe articole frumoase pe blogul ei : mamila40.com.