Pe mine. PE VOI


Am învăţat despre libertatea pură de… a fi şi despre puterea deosebită ce-o găseşti doar atunci când cedezi controlul; şi am aflat toate acestea acolo unde mă aşteptam mai puţin. Am învăţat despre cum este să fiu eu fără să fiu complet stăpână pe situaţie. Şi am învăţat despre zâmbete vii, despre încredere şi cât de uşor este să te laşi măcar uneori condus.

Zâmbesc adânc, chiar şi acum, şi nu este doar pentru că voi nu ştiţi încă despre ce vorbesc. Ci pentru că iubirea mea, cea mai pură şi mai veche, a revenit în viaţa mea după mulţi, mulţi ani: DANSUL !

Am fost o pasionată a dansului de când mă ştiu. La propriu, de când mă ştiu. Baletul şi muzica clasică au fost primele care m-au învăţat să mă unduiesc muzical încă de pe la 3 anişori, după cum spune mama mea. Şi, credeţi-mă, nu este uşor să faci piruete pe un singur picior şi să umbli prin casă în vârful degetelor de la picioare – precum balerinele de la televizor – lucru destul de dureros de altfel – într-un apartament de bloc prin anii `80. Încă am însemne ce-o pot dovedi.

Dar nu asta importă, ci faptul că m-am regăsit. Da, cred că aş putea spune „m-am regăsit”. De puţin timp am început să iau lecţii de dans, mişcare şi stil pe ritmuri latine, simţăminte şi paşi, melodicitate şi alinturi. Am ajuns împreună cu o bună prietenă la nişte cursuri găzduite de Casa Studentului din Piteşti, unde nici prin gând nu-mi trecea să ajung vreodată – mereu m-am gândit că, aşa cum spune numele instituţiei, toate evenimentele şi cursurile de acolo sunt cu şi pentru studenţi. Greşeala mea!

Şi am început dansurile.

Andreia&Ionut+

Salsa Vanilla (Andreia Robescu şi Ionuţ Bostan)

Un cuplu de tineri frumoşi şi talentaţi, Andreia Robescu şi Ionuţ Bostan, ne învaţă cu mult umor şi, mai ales, răbdare să iubim aceste cadenţe latino. Ei predau salsa, bachata şi kizomba – pentru cine nu ştie, aceasta din urmă este un dans destul de dificil, dar, atunci când chiar ştii să te mişti, este un dans… foarte, foarte senzual. Iar atmosfera plăcută din timpul cursului ne inspiră pe noi, învăţăceii, să ne lăsăm purtaţi de ritm.

Nu încerc să aduc un exces de laude cuiva, nici nu ştiu de fapt ce vreau exact să vă spun prin intermediul acestui articol, decât poate că această mare iubire a copilăriei mele a scos în faţă o persoană de care uitasem de mult: pe mine. Şi poate este timpul. Poate este momentul perfect să vă amintiţi şi voi de propriile pasiuni. Si de zâmbetul vostru, de libertatea pură de… a fi şi de puterea deosebită ce-o găseşti doar atunci când cedezi controlul. Lăsaţi-vă măcar uneori conduşi şi ritmul vă va scoate în faţă PE VOI.