Nu curg toate apele spre aceeaşi deltă


Când se supără, cerul capătă o uşoară nuanţă vişinie şi îşi cheamă prietenii nori în ajutor. Când îi eşti drag, Dumnezeu suflă cea mai caldă şi mai blândă dintre mângâieri peste obrazul tău. Eu când mă supăr plâng. Când vrea să se joace, mâţa te aţâţă cu ghearele. Năstruşnicul vânt îţi fură pălăria. Iar tu, în veselia-ţi jucăuşă, ai una dintre cele mai guralive priviri.

Franta002

Un apus un pic mai supărat…

Suntem distincţi. Iubim altfel şi muncim fiecare după puterile sale. Ne plac lucruri diferite şi dăm valoare fiecare altor idei. Şi totuşi putăm cu toţii o uniformă socială. Am fost învăţaţi să ne fie teamă de a fi diferiţi. Este mai bine să copiem. Ni s-a spus poate de prea multe ori ce modele umane ar trebui să reproducem, dar nimănui nu i-a trecut prin minte să ne înveţe cum am putea să ne conturăm mai bine propria personalitate. Cum am putea fi unici în unicitatea universală.

Suntem distincţi şi aşa şi trebuie să fim. Copacii nu-şi copiază unul altuia modelul frunzelor. Apele pământului nu curg toate spre aceeaşi deltă, nu se varsă toate în aceeaşi mare, nu visează toate să devină parte a aceluiaşi ocean.

 

Nuanţe de cer…

Purtăm o uniformă socială care ne strânge, ne sufocă şi totuşi o purtăm. Uneori impusă de alţii, alteori autoimpusă, alteori doar mascată fin sub denumirea de „nonconformism”. Eu cred că prea puţini înţeleg cu adevărat noţiunea de nonconformism. Pentru că nu poţi fi cu adevărat altfel decât atunci când te eliberezi total de jugul părerii celorlalţi. Atunci chiar nu te interesează ce spun ceilalţi, însă dezinteresul tău este paşnic şi aducător de linişte sufletească, nu de războaie interne. Atunci când nonconformismul se bazează pe „a fi sau a face altfel decât ceilalţi” / „a fi împotrivă”, atunci reacţia ta nu este altceva decât atât – o reacţie. Chiar şi atunci când răspunzi negativ la părerile celorlalţi din jurul tău, îţi pasă de ceea ce se spune despre tine. Pentru că altfel nu ai răspunde deloc. Nonconformismul este non-reacţia. Este nepăsarea la gura lumii şi credinţa în propriile-ţi valori, în tine însuţi.

De ce vrem să-i transformăm pe ceilalţi în ceea ce nu sunt? De ce ne lăsăm transformaţi? Dacă vedem un trandafir a cărei coroană florală ne impune o admiraţie regală, nu înseamnă că vom încerca să facem toţi trandafirii (sau poate chiar toată împărăţia florilor) să semene cu cel dintâi trandafir admirat. Cu toţii suntem astfel de flori unice, care merită să fie privite şi îngrijite cu dragoste. Nu toţi cei din jurul meu trebuie să aibă spini verzi ca mine. Nu toate crizantemele pot să îmbujoreze toamna cum o face Mihai. Şi nu toţi crinii pot sta la fel de mândri în maiestuoasa lor tulpină precum Simona. Şi nici nu trebuie. Fiecare este diferit. Fiecare este frumos prin ceea ce este. Gândiţi-vă cum ar fi să avem o lume perfect uniformă. Câtă plictiseală! Şi, mai ales, câtă lipsă de …viaţă!

VacantaVata070

Între cer şi pământ

ExcursieMunte_Oct2013_013

Cer de munte şi octombrie

Energia mea, ca şi a voastră, poate fi mult mai bine folosită decât în această continuă luptă de a fi la fel de buni ca originalul sau de a ne lăsa semnătura unică pe o bucată de lume. Prefer să mă joc cu vântul, decât să-l copiez. Prefer să privesc cerul când se supără şi să caut pe el zeci de tonuri de albastru şi vişiniu, decât să încerc să-i spun că eu sunt altfel când mă supăr. Prefer să fiu eu.

Ceruri în oglindă…

VacantaTimisoara022

Articolul acesta l-am publicat în cotidianul local Argesul,
la rubrica Atitudini, pe data de 11 septembrie 2008.