Metafore…


După primirea frumoasă pe care aţi făcut-o noului meu blog, am decis să vă fac cunoştinţă cu o Ana plină de încredere, pozitivism şi …metafore. Vă dăruiesc aşadar un articol mai vechi, numit “Cine eşti?”, publicat în cotidianul local “Argeşul”, la 24 septembrie 2009. Lectură plăcută!

eu în 2009

Mă iubesc cuvintele. Sunt un Sultan-Al-Cuvintelor. Stau în jurul meu şi încearcă mereu să-mi fie pe plac. Mă distrează sau mă hrănesc după cum am nevoie. Şi, pentru că şi eu le iubesc, le aşez uneori în rame aurite şi le dăruiesc şi altor oameni care au nevoie de ele. Celor cărora le este uneori sete de frumos. Celor care le recunosc şi li se pleacă în cale.

Nu sunt naivă. Cunosc realitatea (chiar dacă uneori nu mă reacunoaşte ea pe mine), dar îmi place să o încadrez în parametri magici. Îmi place să o văd altfel, maleabilă şi jucăuşă. Ca pe o bucată moale de plastilină pe care o pot transforma acum în ghindă, iar mai târziu într-o broască, o floare sau orice altceva. Aşa se face că îmi permit să fiu un Sultan-Al-Cuvintelor ori de câte ori vreau. Sau o Prinţesă-Prietenă-A-Căprioarelor-Şi-Veveriţelor. Sau, pur şi simplu, copilul vesel care eram la 5-6 ani, când mă lăudam cu broaştele care-mi cântau în stomac.

Realitatea nu este atât de dură pe cât pare. Dar noi uităm cel mai adesea cum este să fim prieteni cu tot ceea ce ne înconjoară. Cum este să iubeşti ceea ce faci. Cum este să fii liber de părerile altora; de nevoile altora. Cum este să trăieşti viaţa aşa cum o visai poate în liceu. Cum este să visezi încă.

O metodă prin care ne putem recăpăta o parte din această libertate de a fi noi înşine cred eu că este – poate în mod paradoxal – chiar jucatul de diferite roluri. Dacă, pentru o zi, ai putea fi altcineva, cine ai alege să fii? Dacă, pentru o zi, ai putea fi tu cel adevărat, cel ascuns în spatele facturilor copleşitoare, cel pitit de după şeful mânios, cel de dinainte de hipertensiune, cel fără grija copiilor (dar mereu cu dragostea lor alături), cine ai alege să fii? Cine eşti când asculţi melodia ta preferată?

Rolurile alungă inhibiţiile şi descătuşează imaginaţia. Şi atunci de ce nu ne-am închipui că suntem persoane importante care pot schimba lumea prin tot ceea ce fac? Ne exprimăm mult mai bine, mai liber pe noi înşine atunci când pretindem că suntem altcineva. Aşa că, măcar pentru o zi, să fim poeţi, vrăjitori, milionari în euro, mecanici vestiţi, staruri de cinema sau personaje de poveste, haiduci sau zei mitici, extratereştri atoateştiutori, preşedinţi de state.

Când rămânem fără vise, haideţi să ne închipuim că viaţa-i un bal mascat. Alegeţi-vă un personaj pe care-l admiraţi şi fiţi „el” pentru o zi. Cum ar rezolva Spiderman această problemă? Ce ar face Abraham Lincoln în această situaţie? Cum ar ieşi Cleopatra din impas? Şi ce parfum ar alege Coco Channel pentru a înfrumuseţa viaţa? Cum s-ar trata Bill Gates pe sine?

Viaţa ne oferă mereu posibilitatea de a fi cei care vrem să fim; noi nu trebuie să adăugăm decât un dram de curaj şi pasiune.

Şi, ca un adevărat Sultan-Al-Cuvintelor ce sunt, am să opresc acest taifas al vorbelor şi am să vă las pe voi singuri să porniţi în căutarea celor ce vreţi să fiţi. Vă doresc multă distracţie la bal!

2009_02

eu – în altă ipostază – în 2009