Din 1.000 de oameni într-o piaţă


…Pur şi simplu pentru că se apropie toamna şi frunzele au început să prindă altă culoare. Pur şi simplu pentru că fiecare anotimp îşi are rostul său. Pur şi simplu pentru că am simţit să împărtăşesc acest articol din 2008 cu voi.

Am aşteptat toamna cu sufletul la gură. Eram nerăbdătoare să revăd aurul fragil al frunzelor şi să aud trapul simfonic al vântului. Deşi multora le este greu să creadă, eu iubesc fiecare anotimp în parte. Poveştile şi lecţiile lor de viaţă. Dar toamna… Toamna are un fel al ei de a ieşi în evidenţă. De a fii de neuitat. Ca o expoziţie roşie de artă, ce te îmbată cu accente.

Toamna este pentru mine ca un vas de aur plin cu toate sevele pământului, vas special pregătit pentru cei care ştiu ce vor, pentru cei care aleg succesul, pentru cei care îşi recunosc teama şi merg mai departe, dar mai ales pentru cei care, ca şi ea, ştiu să iasă în faţă, să fie vizibili.

toamna03

Un tânăr îşi descria mama, într-un film pe care l-am urmărit zilele trecute (film realizat pe baza unei întâmplări reale), şi-mi este încă greu să-mi scot din minte imaginea descrierii sale: „Din 1.000 de oameni aflaţi într-o piaţă, mama mea era singura pe care o vedeai. Era cea care ieşea în evidenţă. Celelalte 999 de persoane se estompau. Mama era specială prin aspect, personalitate şi atitudine.”

Nu ştiu dacă descrierea făcută este valabilă doar în ochii fiului său, dar intuiţia îmi spune că femeia respectivă a ştiut să fie deosebită, să se facă remarcată în mulţime prin ochii tuturor, nu doar cei ai fiului ei. Şi chiar şi numai asta mi se pare o poveste fascinantă în sine.

toamna01_

Prea puţini sunt cei care, la fel ca toamna şi ca doamna amintită înainte, te pot fermeca doar fiind ei însişi. Prea puţini ştiu să se bucure atât de mult de viaţă, să trăiască ca o văpaie şi să lase în urma lor unda fină a parfumului de învingător.

Puţini oameni visează la stele şi îşi declară visul. De ce oare atât de puţini? Cred sincer că ar trebui să fie mai mulţi. Pentru că personalitatea fiecăruia dintre noi are o aromă specială. Pentru că merităm să fim sărbătoriţi. Pentru că zâmbetul tău poate alina o inimă. Pentru că tu ştii că, deşi apa în cădere poate avea un zgomot asurzitor, melodia caldă din trilul păsărilor îmblânzeşte larma bolovănoasă a unei cascade. Pentru că iubeşti. Pentru că iubim. Pentru că vrei mai mult de la viaţă.

Nu contează ce cred ceilalţi. Mulţi oameni îţi aruncă vorbe reci, reproşuri jignitoare doar pentru că ei nu se simt bine în propria piele sau poate doar pentru că nu se simt iubiţi. Nu există niciun motiv viabil pentru care noi să suferim pentru mâhnirea şi chiar mânia celorlaţi. Aşa că nu, nu ascultaţi ce spun ceilalţi. Luaţi decizii în funcţie de intuiţia şi dorinţele voastre. Faceţi ce ştiţi mai bine. Fiţi de neuitat!

Fiţi o toamnă roşie, cu accente îmbătătoare!

Fiţi voi înşivă!

Articolul acesta l-am publicat în cotidianul local Argesul,
la rubrica Atitudini, în septembrie 2008