Aţi gustat amarul?


Blogul acesta se vrea a fi o mică oază de iubire şi pace. Nu vreau să ajungă până la el altfel de crudităţi decât din cele vegetale; nu aş vrea să vă prezint urâtul decât ca formă de artă; nu doresc să vă storc lacrimi decât poate de bucurie… Dar blogul acesta este viziunea mea asupra lumii, este un jurnal al lucrurilor care-mi fac plăcere şi al oamenilor pe care îi iubesc. Prin urmare tot ce mă atinge va pătrunde lin în cuvintele ce le depun aici.

Ce încerc să vă spun? Sfârşitul de săptămână care tocmai a trecut mi-a inundat simţurile cu amar. Un amar cumplit, răutăcios, jalnic şi chinuitor. Aţi gustat vreodată castravete amar? Mă refer la Momordica Charantia, un castravete amar exotic despre care cercetătorii vorbesc ca despre un adevărat panaceu. Este gustul cel mai amar pe care papilele mele l-au simţit vreodată. Şi am avut inclusiv ocazia să mănânc andive, încântător preparate în bucătăria franceză. Incomparabil Momordica a fost pelinul cel mai… necăjit pe care l-am cunoscut. Dar nu despre castraveţi este vorba – a fost aceasta o simplă comparaţie – ci despre evenimentele mondiale ce s-au petrecut de vineri până duminică.

Vorbesc despre cele petrecute în Orlando (Florida, USA) la o diferenţă de doar două zile. Vorbesc despre muzica împuşcată şi despre libertatea asasinată. Vorbesc despre frumuseţe şi iubire ucisă. Vorbesc despre Răul care conduce în prezent Lumea. Vorbesc despre lipsa toleranţei şi a afecţiunii, despre ruptură şi judecată. În cursul unui singur weekend a fost ucisă o tânără cântăreaţă, Christina Grimmie, şi alţi peste 50 de oameni într-un club pentru gay. De ce ar vrea cineva să rupă o floare de doar 22 de ani, extraordinar de veselă şi prietenoasă, cu o voce foarte frumoasă? De ce nu putem îngădui oamenilor să-şi exprime Iubirea aşa cum ştiu ei mai bine? Chiar şi iubirea pentru acelaşi sex. Dragostea, până la urmă, nu cunoaşte decât graniţele pe care noi le fixăm. De ce înspăimântă atât de tare oamenii veseli şi fericiţi? Viaţa este grea de mult prea multe ori, de ce am vrea să ne-o facem singuri de ne suportat?

Şi pentru că deja weekend-ul era prea întunecat şi vibraţiile foarte joase, sportul „rege” a fost la rândul lui batjocorit de oameni pentru care aceste graniţe, de care vorbeam mai înainte, au devenit atât de vizibile încât le-au întunecat vederea. Iar acum vorbesc despre luptele de stradă din Marsilia (Franţa), la Campionatul European de Fotbal.

Da, viaţa este o luptă de multe ori. Vrem mereu mai mult, ne războim pentru dragoste şi ne batem pentru putere şi bani. Vrem să învingem la muncă, acasă, pe stradă, în relaţii… Atât de tare încât nu mai cunoaştem cu victoria, nu mai ştim pacea, nu ne mai ştim pe NOI. Şi asta doare şi este amar. Mai amar decât Momordica Charantia.

Totul se poate îndrepta să ştiţi. În timp, cu răbdare şi… puţină muncă. Iubiţi! O oră pe zi iubiţi şi veţi schimba istoria acestei lumi nebune, veţi pătrunde adând în simţurile celorlalţi şi poate vor iubi astfel şi ei. Vă veţi schimba astfel propriul destin, iar Pământul sau Dumnezeu sau Natura vă va raspunde la fel.

Iubiţi!