Am început să urc în bătrâneţe


Astăzi a fost ziua de naştere a tatălui meu. A făcut 65 de ani. Ani de muncă, zâmbete şi lacrimi, griji şi bucurii. Ani petrecuţi alături de copii mulţi. Ani de artă uneori şi plini de boem. Şi pictor şi zugrav, şi poet şi macaragiu, şi tată şi om de afaceri, şi lucrător în lemn şi iconar, şi maistru pe şantiere mici şi fermier, şi pictor de biserici şi bunic, şi soţ şi OM. Pe cât de dură i-a fost uneori viaţă, pe atât de dulce i-a fost creaţia. Şi încă îi mai este, sperăm noi, pentru mulţi ani de aici înainte.

Familie_blogHuzur

Familie_Huzur

Noi, copiii

Şi pentru că am vrut să-l sărbătoresc în felul meu propriu pe tata, am decis să vă spun aceste câteva cuvinte despre el şi să împărtăşesc cu voi una dintre poeziile scrise prin septembrie 2003. Este vorba de fapt despre o poezie ce dă chiar numele unui proiect la care lucrăm amândoi de ceva timp “Am început să urc în bătrâneţe”. Este vorba de o carte ceva mai deosebită. El – cu poezia, eu – cu designul, grafica… şi tehnoredactarea. Sperăm din suflet să aibă succes această muncă a noastră. Nu vă faceţi griji – veţi fi primii informaţi când totul se va finaliza şi va arăta cât se poate de bine.

Şi iată poezia!

Am început să urc în bătrâneţe

De-o vreme încoace,
Am început să urc în bătrâneţe.
Mi-am amestecat romantismul în barbă
Şi-l perii zilnic scuturând perii albi,
Mă satur mai repede de hrană
Şi-mi mângâi copiii buniceşte.
Mă joc cu pisoii şi mi-e frig când e cald,
Mă culc devreme şi mă scol căutând somnul.
Cu ochelarii pe nas.
De o vreme încoace,
Am început să cobor din viaţă
Spre o libertate absolută.

ZiuaLuiTati_Huzur

Aici chiar reprezintă toate trei ipostazele: soţ, tată şi bunic…


0 thoughts on “Am început să urc în bătrâneţe